Ce mult îmi pare c-am trăit

Ce mult îmi pare c-am trăit, ce ani se adunară de cînd tot sui şi sui şi sui cu-această grea povară părintele meu sfînt e mult mai tînăr decît mine sînt patruzeci de ani de cînd e dus şi nu mai vine. Toţi fraţii mei mai mari s-au dus pe rînd în veşnicie şi toată munca mi-au lăsat şi tot calvarul mie ogorul lor lucrat frumos şi-a împlinit belşugul al meu e tot ne-nsămînţat - nici n-am sfîrşit cu plugul. Ce grei îmi par şi azi că-mi trec uscaţi şi aspri anii de cînd tot stau şi-asud şi plîng şi gem în Gheţimanii dorm tot mai mulţi în jurul meu şi mişună de iude iar Tatăl Cerul Şi l-a-nchis de nu mă mai aude. Iubirea mea s-a strîns de frig şi plînge-acum departe prin suflet şi prin trup îmi trec fiori de foc şi moarte oştiri de duhuri negre vin luptînd să mă zdrobească iar dragul înger nu-l mai văd venind să mă-ntărească. Sudori de sînge-mi cad în praf şi cupa e amară ce singur sînt şi cîţi vrăjmaşi puternic mă-nconjoară - o vino înger preaiubit întîrziat departe dă-mi braţul tău cel fericit să merg frumos - spre moarte!...