Nu mai spune-a ta durere frate nimănui

Nu mai spune-a ta durere frate nimănui Povestește-ți tot necazul numai Domnului Nu-alerga cu grijurile tale sufletești Nici la prieteni, nici la oameni să le povestesti. Oamenii nu pot s-aline suferința ta Prietenii nu pot s-ajute orișicât ar vrea Însă-Acel ce-I din vecie binecuvântat, A venit din totdeauna la câți L-au chemat. De plângi astăzi și te doare, mâine voi cânta Cel ce știe face rana, o va vindeca Nu-ți pierde nădejdea frate, nu te-nspăimânta Rana ta nu e-nspre moarte, ci-i spre Slava Sa. Și tu când vei înțelege, vei dori mereu Pe acela ce nu uită de poporul său Căci obrajii tăi lacrimi au fost adăpați Dar în veșnicia slavei, vor fi mângâiați. Deci te du la Domnu frate, El te-a vindeca Rana ta cea grea de moarte o va și lega Și-astfel vei fi de-a pururi deplin ușurat Căci așa cum El lucrează, nimeni n-a lucrat. Doamne, peste-a noastră față, toarnă al Tău alin Peste ceața vieții noastre toarnă al Tău senin Doamne, varsă-a Ta putere, mângâierea Ta Peste noi întinde-Ți brațul, dă-ne pacea Ta!