Spre-nţelegerea străbună
Spre-nţelegerea străbună
luptă-te urmaşul meu
ca s-ajungi a ei cunună
orişicît ţi-ar fi de greu
că oricine-a dus această
luptă pînă la sfîrşit
în împărăţia-i vastă
a pătruns desăvîrşit.
Fără luptă nu-i cunună
nici n-o vrea un cap ales
lasă cei lumeşti să-şi pună
flori cu mincinos cules
cei cinstiţi îşi urcă munţii
cunoştinţei asudînd
dar cununa ce-şi pun frunţii
stă pe veacuri luminînd.
Către-nţelepciunea dreaptă
năzuieşte ne-ncetat
suie treaptă după treaptă
spre ozonul ei curat
că oricît de grea-i suirea
şi orice efort ţi-a smult
tot ce-ţi va-nsori privirea
va fi mult
nespus mai mult.