Cântarea Mariei - 2

Da, Domnul pe cei mari din scaunele lor lovindu-i i-a-ntors în uitare şi-n marea Sa milă, smeriţilor Săi cinstire le-a dat şi nălţare. Să fie slăvit El, Cel care-nalţă pe cel umilit, El, Cel ce smereşte pe cel înălţat să fie lăudat şi binecuvîntat! El satură pururi pe cei flămînziţi cu tot ce mai bun este-n ţară şi scoate pe-avuţii cei nelegiuiţi cu mîinile goale afară. Da, Domnul cu milă a dat ajutor la robul Său umil, Israel, adusu-Şi-a Domnul aminte c-a spus de-ai Săi că Se va îndura El. Precum a promis la ai noştri părinţi cînd vremea-ndurării-o să vie, strămoşului nostru Avraam, pînă-n veac şi toată a lui seminţie.