Toți cei apăsați Iisuse

Toți cei apăsați Iisuse de durerile amare lîngă Crucea Ta se-adună și așteaptă alinare Tu le-ai mai rămas în lupte adăpost și mîngîiere căci nu-i nimeni să-nțeleagă ne-nțeleasa lor durere. Tu flămînzilor ești pîine și-nsetaților ești apă, reazem celor slabi și scutul celor ce la Tine scapă ar la cei ce-n noaptea morții și păcatelor suspină Tu ești Singura Nădejde și ești Singura Lumină. Fie-ți milă, fie-ți milă de sărmanul care piere așteptîndu-ți ajutorul frînt de cazne și durere, de sub greul apăsării și necazului îl scapă la izvoarele luminii și odihnei Tu-l adapă. Sfarmă lanțurile urii și ne ia a ei povară Soarele iubirii iarăși peste noi fă-l să răsară să fim iarăși o credință, o nădejde și-o simțire, - de nimic n-avem o Doamne lipsă-atît cît de iubire!