Stă încă Crucea Stea
Stă încă Crucea Stea şi-arată
la Betleem unde-i grăjduţul,
cu ieslea-n care şi-azi uitată
mai stau Măicuţa şi Pruncuţul.
Colindă, colindă, nu-i nimeni s-aprindă
o lampă la grindă şi-o flacără-n tindă.
Şi-i noapte-n poiată şi ieslea-ngheţată,
şi iarna se-ntinde şi Iuda ne vinde
- colinde, colinde, colinde.
Fiori de frig pătrund prin oase
şi tainic se-nfioară fînul
cînd numai vitele sfioase
suflînd îşi încălzesc Stăpînul.
S-au dus la ceruri îngeraşii
care-au cîntat Osana dulce,
s-au dus la turme păstoraşii
pe lîngă focuri să se culce.
S-au dus şi magii fără teamă
spre casa lor îndepărtată,
- doar Sfîntul Prunc şi Sfînta Mamă
stau tot în ieslea îngheţată.
Au îngeraşii-un cer să meargă,
şi păstoraşii-şi au căsuţa,
şi magii-o ţară unde-aleargă,
- doar Pruncul n-are, nici Măicuţa.
... O, Drag Pruncuţ fără de ţară
şi singuratică Măicuţă,
veniţi la mine-n inimioară
şi staţi în casa mea călduţă.