Taină şi Minune
Taină şi Minune e viaţa ta,
Maică şi Fecioară, cine-o va cerca?
dacă-o-ncerci cu lacrimi o vezi imn divin,
dacă-o-ncerci cu cîntec e profund suspin.
Taină şi Minune ce n-o ştie spune
nimeni pe pămînt,
Maică şi Mireasă, tu lumini frumoasă
Noul Legămînt.
Taina şi Minunea nu ţi-au dezlegat
nici cei dinainte, nici cei ce-au urmat,
şi-acei care-o caută şi-acei care-o ştiu
mai mult tac şi-acopăr decît spun şi scriu.
Taina şi Minunea toţi ţi-o tac mereu,
au lăsat s-o ştie numai Dumnezeu,
magii ori păstorii, azi ca şi-n trecut
spun numai cu ochii, graiul lor e mut.
- Maică şi Fecioară, ce-ai fost şi ce nu,
Roabă şi Regină nu eşti decît tu.
Taină şi Minune eşti şi jos şi Sus