Cei neascultători

20-Strigă-nţelepciunea-n toate uliţele ne-ncetat în pieţele cetăţii glasul ei s-a ridicat. 21-Strigă orişiunde este zarvă mare de popor şi-n oraş, la porţi îşi spune ea cuvîntul tuturor: 22-Cît veţi mai iubi prostia, proştilor, şi pînă cînd iubesc hulitorii hula, calea Domnului urînd? 23-O, întoarceţi, ascultaţi-mi înţeleptele mustrări şi turna-vă-voi din duhul sfintelor înştiinţări. 24-Pentru că eu chem întruna iară voi vă-mpotriviţi fiindcă eu îmi întind mîna iar voi nici nu mă priviţi. 25-Fiindcă toate-a mele sfaturi voi le lepădaţi mereu fiindcă nu-mi iubiţi mustrarea, nu primiţi cuvîntul meu. 26-De-aceea şi eu voi rîde cînd veţi fi nenorociţi îmi voi bate joc în ziua cînd vă voi vedea-ngroziţi. 27-Cînd o să v-apuce groaza ca vîrtejul cel cumplit şi pierzarea ca furtuna şi necazul mai grăbit. 28-O, atunci amar chema-vor, însă n-o să le răspund în zadar o să mă caute căci de ei o să m-ascund. 29-Pentru c-au urît ştiinţa şi cuvîntul înţeles iară temerea de Domnul n-au iubit şi n-au ales. 30-Pentru că-ale mele sfaturi n-au urmat şi n-au iubit iar mustrările întruna ei mi le-au nesocotit. 31-De aceea ei cu roada căii lor se vor căi cu-a lor sfaturi blestemate vor umbla şi vor trăi. 32-Căci pe cei proşti îi ucide neascultarea lor ce-o au iar pe cei nebuni îi pierde liniştea în care stau... 33-Dar acela ce m-ascultă locui-va fericit neavînd de ce se teme vieţui-va liniştit.