Înţelepciunea ne fereşte de cei amăgitori
10-Căci atunci înţelepciunea toată-n inimă-o să-ţi vină
cunoştinţa desfătîndu-ţi şi-al tău suflet în lumină.
11-Chibzuinţa peste tine va veghea zilele tale
iar priceperea păzi-va viaţa ta pe orice cale.
12-Ca viaţa să ţi-o scape de căi rele şi păcate
şi de omul rău ce ţine numai cuvîntări stricate.
13-De cei ce urăsc cărarea adevărului şi-o lasă
ca să umble pe-a minciunii calea rea şi-ntunecoasă.
14-De acei ce caută răul bucurîndu-se a-l face
care-şi pun plăcerea-n rele neiubind curata pace.
15-Care umblă pe căi strîmbe, rătăcite şi stricate
şi apucă numai drumuri strîmbe şi întunecate.
16-Ca să scapi şi de nevasta altuia ce te-amăgeşte
de străina cea vicleană ce vorbind te-ademeneşte.
17-Care-a părăsit pe soţul tinereţii ei şi care
şi-a uitat de legămîntul Dumnezeului său mare.
18-Căci la moarte totdeauna casa ei pe toţi pogoară
drumul ei la moarte duce, mii de suflete omoară...
19-Şi nici unul care-o caută nu se mai întoarce bine
nu mai află calea vieţii, - piere-n lipsuri şi ruşine.
20-De aceea tu să umbli numai pe cărarea bună
cu toţi oamenii de bine şi curaţi mergi împreună.
21-Cei fără de prihană locui-vor ţara toată
celor ne-ntinaţi le este moştenirea ei păstrată.
22-Dar cei răi vor fi de-a pururi nimiciţi din Sfînta Ţară
cei necredincioşi, dintr-însa vor fi smulşi şi scoşi afară.