Obârşia Înţelepciunii

23-Mai nainte de-nceputuri eu am fost, din veşnicie pînă nici n-a fost a lumii aşezată temelie. 24-Eu am fost născută-atuncea cînd Adîncul n-a fost încă nici izvoarele-ncărcate cu belşug de apă-adîncă. 25-Mai nainte-am fost făcută ca a munţilor tărie mai nainte de-a fi dealuri sau întinderi de cîmpie. 26-Pînă nici era pămîntul, nici cîmpii cu-ntinderi - roată pînă n-a fost nici fărîma cea dintîi a lumii dată. 27-Eu cînd întocmit-a Domnul cerurile-am fost de faţă cînd a tras El prima zare pe-adîncimea cea măreaţă... 28-Cînd a pironit El norii sus pe-ntinderi fără zare şi cînd au ţîşnit puternic ale-Adîncului izvoare. 29-Cînd a pus hotare mării poruncind să nu le treacă cînd pămîntului în lume temelii stătea să-i facă. 30-Eu eram cu El la lucru, al Lui Meşter desfătîndu-L ne-ncetat vibrînd nainte-I veşnicii de ani a-rîndul. 31-Irizînd pe rotocolul lumii Lui de pace plină îmi găseam plăcerea-n fiii oamenilor fără vină. 32-Şi-acum fiii mei, pe mine ascultaţi-mă... sub soare fericiţi sînt numai cei ce îmi păzesc a mea cărare. 33-Ascultaţi învăţătura ce-nţelepţi vă poate face şi nu-mi lepădaţi povaţa ce vă poate-aduce pace. 34-Fericit e omul care mă ascultă şi veghează care-ntruna-mi stă la poartă şi la pragul uşii pază. 35-Căci acel ce mă găseşte află viaţa-n bucurie căpătînd bunăvoinţa Domnului pe veşnicie. 36-Dar cel ce-mi păcătuieşte lui îşi face vătămare toţi cîţi mă urăsc pe mine merg la moarte şi pierzare.