Cap. 3 - Strigarea prietenoasă
1-Şi-a zidit înţelepciunea casa-i binecuvîntată
şi-a tăiat apoi cei şapte stîlpi de viaţă-adevărată.
2-Tăind vite, punînd vinul
şi-a-ntins masa de-ospătare.
3-Şi-a trimis a sale roabe
pe nălţimi să strige tare:
4-”Cine-i prost, să vină-ncoace”
La nepricepuţi le spune:
5-”Veniţi de mîncaţi-mi pîinea
şi-mi beţi vinurile bune...
6-Şi lăsaţi-vă prostia ca s-aveţi o lungă viaţă
urmăriţi a cumpătării şi-a priceperii povaţă.
7-Cel ce mustră pe-un netrebnic ură şi dispreţ culege
cel ce vrea pe-un rău să-ndrepte cu batjocuri se alege.
8-Nu-l mustra pe cel netrebnic să n-ajungi să te urască;
mustră-l pe-nţelept căci are tot mai mult să te iubească.
9-Dă-nţeleptului lumină că mai înţelept devine
pe neprihănit învaţă-l şi-nvăţa-va tot ce-i bine.
10-Începutu-nţelepciunii frica cea de Domnul este
iar a sfinţilor ştiinţă este-a cunoştinţei veste.
11-Zilele vieţii tale înmulţi-se-vor prin mine
şi mări-ţi-se-vor anii bătrîneţelor senine.
12-De eşti înţelept în viaţă, - pentru tine ai ştiinţă
de eşti hulitor, tu singur ai să tragi în suferinţă...