Mersul tuturor lucrurilor

1-Cuvintele şi-nţelepciunea Eclesiastului sublim fiu lui David şi-mpăratul frumosului Ierusalim... 2-Un vis deşert, deşertăciunea deşertăciunilor e tot da eu, Eclesiastul, toate deşertăciune le socot. 3-Căci ce folos culege omul din toată truda lui cea grea? 4-Un neam se duce, altul vine şi-n veci pămîntu-i tot aşa. 5-Răsare soarele, apune şi-aleargă iar spre Răsărit. 6-Din Miazăzi adie vîntul şi-apoi din Nord, - şi iar rotit. 7-Merg toate apele în mare... dar marea tot nu vrea şi vrea şi iarăşi vin către izvoare - şi-n veci urmează tot aşa. 8-În necurmată frămîntare sînt toate minunat trecînd; priveşti, şi nu-ţi mai saturi ochii... Şi nici urechea ascultînd. 9-Ce-a fost cîndva, o să mai fie, ce-i dus, se va mai face iar şi nu-i nimica nou sub soare, nimic, ci toate numai par... 10-Cînd este ceva despre care s-ar zice: iată ceva nou, o, de demult, de el vorbeşte trecutul vecilor ecou. 11-Nu-i nimeni să-şi aducă-aminte de tot ce pînă azi a fost şi cei de după noi, asemeni n-ar şti întregul vremii rost.