Deşertăciunea tuturor lucrurilor

12-Căci iată, eu, Eclesiastul am fost vestitul împărat peste Israel, în frumosul Ierusalimului palat. 13-Eu inima mi-am pus-o toată să cercetez şi s-adîncesc cu-nţelepciune, toate-toate ce se întîmplă şi ivesc - aceasta-i o-ndeletnicire de trudă plină - şi de greu la care îi supune-n viaţă pe fiii lumii, Dumnezeu... 14-Eu am văzut tot ce se face sub cer, de jos şi pînă sus, şi zic: deşertăciune-s toate... şi goană după vîntul dus... 15-Ce este strîmb nu se mai poate adesea îndrepta nicicînd iar ce lipseşte nu mai poate să fie numărat la rînd. 16-Am zis în mine însumi: iată că am sporit de-am întrecut pe toţi cei mari de mai nainte... Şi multă carte-am cunoscut. 17-Am vrut să ştiu înţelepciunea cum şi prostia, unde sînt - dar am aflat că şi aceasta e numai goană după vînt. 18-Căci unde-i multă-nţelepciune e şi necaz atît de-ades şi cine-a vrut să ştie multe... cu multe chinuri s-a ales.