Cap. 6 - Cânt. Cântărilor

1-Unde S-a dus Iubitul tău, frumoaso-ntre fecioare? Cu tine-o să-L căutăm şi noi, pe unde-o fi El oare? 2-Iubitul meu S-a pogorît la via Lui cea dragă să-Şi pască turma în grădini şi crinii să-i culeagă. 3-Eu sînt a Lui şi El e-al meu în tot, pe totdeauna El turma Lui, prin văi de crini Şi-o păstoreşte-ntruna. 4-Frumoasă eşti iubita Mea ca Tirţa cea plăcută ca dulcele Ierusalim, ca oastea cea temută... 5-Întoarce-ţi ochii, vraja lor Mă tulbură şi doare căci părul tău stă, cum pe munţi, stau pîlc de căprioare. 6-Iar dinţii-ţi sînt ca nişte ori frumos înşiruite cînd ies din scăldătoarea lor spălate şi albite. 7-Şi rumen e obrazul tău ca rodia tăiată ieşind de sub marama ta frumoasă şi curată. 8-Şaizeci de-mpărătese am, optzeci de ţiitoare şi fete fără număr sînt în Casa Mea cea mare. 9-Dar numai una este ea, frumoasa Mea curată cea singură la mama ei - de toate-i adorată... 10-O, cine-i cea ce s-a ivit ca zorii zilei oare? frumoasă cum e-o lună sus, curată cum e-un soare dar şi cumplită arătînd privirilor uimite ca nişte oşti sub steag măreţ luptînd nebiruite. 11-M-am dus să-mi văd grădina mea cu nuci, cum iarba creşte cum via mi-a înmugurit cum rodia-nfloreşte. 12-Dar nici nu ştiu cum am ajuns la nişte mîndre care a-unui neam şi-a unui om ales între popoare... 13-Întoarce-te, întoarce, tu frumoasă sulamită întoarce-te să-ţi mai privesc făptura ta iubită... - Ce-aveţi voi să vă tot uitaţi la sulamita oare cum v-aţi uita-n Mahanaim la corul de fecioare?