Cap. 7 - Cânt. Cântărilor

1-O, iată ce frumoase-ţi sînt picioarele-ncălţate cu-ncălţămintea strălucind, - domniţă de palate! Rotundă este coapsa ta, ca salba minunată de mîna unui meşter rar şi iscusit lucrată. 2-Rotund ţi-e mijlocul curat ca un potir în care mereu e-un vin mirositor cu-aromă sfinţitoare şi trupul ca un snop de grîu încins cu crini şi stele. 3-Iar sînii tăi ca doi frumoşi pui gemeni de gazele. 4-Ţi-e gîtul ca un turn de fildeş alb şi tare ţi-s ochii tăi cum în Hebron sînt iezerele-n soare e nasul tău ca turnul drept ce din Liban priveşte. 5-Ţi-e capul tău fermecător gătit împărăteşte... 6-Cît de plăcută poţi să fii iubito şi frumoasă cînd te-nconjoară desfătări şi viaţa ta-i voioasă. 7-Statura ta-i ca un finic şi sînul ca o vie. 8-Mă voi sui ca să-l cuprind cu-o sfîntă bucurie. Suflarea gurii tale e ca mirosul de mere. 9-Şi gura ta e parcă must ce curge de plăcere prelins, plăcut, ca un răspuns la dezmierdări închise alunecînd, cînd adormim, pe buze şi pe vise... 10-Eu sînt a Celui Preaiubit El arde după mine. 11-Hai Preaiubitule pe cîmp, cînd serile-s divine să rămînem noaptea numai noi prin sate ori cîmpie. 12-Şi-apoi din zori să ne sculăm să mergem sus, la vie ca s-o vedem de-a-nmugurit ori rodia de-nfloare... Acolo Îţi voi da înalt iubirea mea cea mare. 13-Îşi răspîndesc mirosul, drag, plăcute mandragore cu rodul rumen parfumînd amurguri şi-aurore... Deasupra uşii, vechi şi noi, am mii de roduri pline ce pentru Tine le-am păstrat, Iubite pentru Tine...