Despre deşertăciune
1 - Pleavă şi deşertăciune se alege-aşa curînd
de tot ce-şi cîştigă lumea, fără dragoste lucrînd.
2 - E ciudat ce greu văd unii ce deşertăciune-i tot
ce pe lume-atîţia oameni
mai presus de-orice socot.
3 - Tot ce vor lua din lume cei ce mor fără folos
va fi doar deşertăciunea vieţii lor tîrîtă-n jos.
4 - Fum şi spuză-s toate-n lume:
astăzi sînt iar mîine nu-s;
e ciudat ce mulţi din oameni, totuşi, nu se uită-n Sus.
5 - Cinci minune după moarte vede omul cu amar
tot ce-ar fi putut în viaţă - dar atuncea-i în zadar!
6 - Pot bogaţii spune, oare, ceva chiar al lor avînd,
în afară de mormîntul unde-ar putrezi-n curînd?
7 - Nu uita ceva statornic între cele trecătoare.
Vrei avere-adevărată?
Caută-averea viitoare.
8 - O, ce puţin găseşte omul în ce doreşte cel mai mult!
La gîndu-acesta ar fi bine
întotdeauna să ascult!
9 - Planta cea prea des mutată
nu rodeşte niciodată -
cîţi tot schimbă locul lor
bătrîni-vor fără spor.
10 - Nu te crede că eşti dascăl pînă n-ai fost ucenic;
cel ce n-a-nvăţat temeinic
nu va şti cinstit nimic.
11 - Oricît de frumos străluce soarele pe cer acum,
tot către-un apus coboară,
tot spre-o noapte-i al său drum;
oricît eşti de tînăr astăzi
de-nvăţat şi de iubit,
nu-ţi uita nici tu sfîrşitul:
fă azi saltul fericit.
12 - Nu privi cu lăcomie la nimic ce nu ţi-e drept;
tot ce e deşertăciune nu-l înşală pe-nţelept -
toate-acestea îl înşală numai pe-un nechibzuit
care-şi vede nebunia după ce s-a prăbuşit.