Despre mustrare
1 - Critica loveşte-adesea numai vîrfurile nalte,
ca furtuna ce nu-i pasă de oricîte celelalte;
de aceea în mustrare este uneori şi-un bine
- las să te cunoască lumea, dacă-i ceva bun în tine.
2 - Socoteşte ca o cinste cînd te critică acel
care n-are decît ură, pizmă şi păcate-n el.
3 - E uşor să afli vină şi să mustri pe oricine
dar e greu ce mustri-n alţii să nu afli
şi la tine.
4 - Orice mustrare-n ceasul ei îţi va părea-ntristare ţie,
dar ascultată, mai tîrziu, aduce-o mare bucurie.
5 - Toţi sîntem gata să mustrăm, - dar care-i gata oare
să şi primească răbdător o vorbă mustrătoare?
Din multe laude-ai puţin folos curat în viaţă,
dar o mustrare, de-o primeşti, mult bine te învaţă.
6 - Cel ce are prieteni sinceri, are şi virtuţi alese,
cînd de sfat şi de mustrare totdeauna o să-i pese.
7 - Nimeni nu-i prost totdeauna
- fiecare-i cîteodată!
Dar greşeala necăită e de două ori lucrată.
Cel ce şi-o îndreptăţeşte o greşeşte de trei ori
(-şi de-aceştia-s, îmi pare,
cei mai mulţi din muritori).
8 - Cel care-şi ascunde vina, are-un gînd ca iar s-o facă
cel ce-o lasă - n-o ascunde
nici cînd vine nici cînd pleacă.
9 - Ce-i amar în gură, dulce e-n stomac,
roadele mustrării tare bine fac.
10 - Doctoria cea amară face sănătate
şi mustrarea cea mai aspră - căile curate.
11 - Pentru cel pierdut în noapte, un lătrat de cîine este
cea mai dulce melodie, cea mai fericită veste
- pentru cel ce stă-n păcate şi se duce la pierzare
o mustrare trezitoare este binele cel mare.