Când eşti trimes... - 1

Cînd eşti trimes să cauţi pe alţii ca să-i aduci la Dumnezeu atunci şi-n fruntea lor se cere şi-n urma lor - să fii mereu. Cînd eşti trimesul mîntuirii atunci tu trebuie să ştii să treci prin tot ce-ai tăi pot trece de la bătrîni - pîn-la copii să fii mai nalt ca cel mai vrednic şi mai prejos ca cel mai mic să fii desăvîrşit cu-un meşter şi-ncepător cu-un ucenic să poţi să-nveţi pe-un sfînt lumina să poţi să gemi cu-un păcătos de la nivelul său pe-oricare să-l nalţi mai drept - pîn-la Hristos. Să ştii să cînţi ca-n stări înalte să ştii să plîngi ca cei ce cad să-i fericeşti pe cei din ceruri să-i izbăveşti pe cei din iad. În orice stări pot ei s-ajungă să simţi păcatul lor al tău să-l plîngi tu-ntîi ca ei pe urmă să-nveţe-a-l plînge şi mai rău... Nu poţi fi prieten şi părinte şi-ndrumătorul nimănui cînd nu te faci cu el asemeni plîngînd pentru căinţa lui.