Când simt cu-adevărat

Cînd simt cu-adevărat chemarea de-ndrumător spre Dumnezeu atunci mă doare de-orice suflet şi mai puternic ca de-al meu atunci de-orice păcat mă chinui şi plîng şi ard şi gem căzut şi mi-l mărturisesc din suflet cum însumi eu l-aş fi făcut. Cînd simt cu-adevărat povara răspunderii de toţi ai mei îmi simt a mea oricare vină de tot ce fac - sau nu fac ei îmi simt mai greu ca ei păcatul ce l-am făcut şi nu l-am plîns ei poate rîd, - dau eu alături suspin şi ard cu suflet strîns... Cînd simt cu-adevărat durerea şi pocăinţa ca Hristos spre mîntuirea sau pierzarea oricărui suflet păcătos atunci mă zbucium şi mă-nvinui în locul lui spre Dumnezeu - păcatul orişicui nu-l plînge îl socotesc păcatul meu!