Mai poţi să crezi Iisuse?

Mai poţi să crezi Iisuse cînd spun că Te iubesc după durerea cruntă cu care Te-am străpuns? mai am s-ajung vreodată să pot să-mi ispăşesc şi plînsul pocăinţei să simt că mi-e de-ajuns? Vei mai privi vreodată cu drag Tu-n ochii mei cum mă priveai nainte cu-ncredere şi dor, sau totdeauna ochii Ţi-i vei întoarce grei să nu mă mai zdrobească văzînd durerea lor? Mai poţi să-mi mergi Iisuse alăturea pe drum cum îmi mergeai odată voios şi fericit, sau tot mai trist vei merge şi mai străin de-acum lăsîndu-mă cu piatra de care m-am lipit? ... O Dragoste Divină ce-amar Te-am întristat şi ce adînc mă doare tot sufletul pustiu mai este vreo nădejde să pot mai fi iertat sau voi muri în plînsul prea greu şi prea tîrziu? O, crede-mă Iisuse cînd spun că Te iubesc chiar dacă spun aceasta cu ochii în pămînt că nu-i mai grea povară ca vina ce-o simţesc că am putut o clipă să-mi calc ce-aveam mai sfînt!