Doamne, iartă-mi

Doamne, iartă-mi rugăciunea care Ţi-a cerut prea mult - am vrut să-mi asculţi Tu mie nu eu Ţie să-Ţi ascult am crezut că e mai bine cum ştiu eu nu cum ştii Tu - şi-azi mi-e inima zdrobită c-a primit ce prea ceru!... N-am crezut că Adevărul Tău mă apără în veac am căutat pe mai departe adăpost de lut să-mi fac şi din golul lui un şarpe gîndul sfînt mi-a-nveninat prăbuşind numa-ntuneric peste tot ce-aveam curat. Dumnezeul meu, de este vreo nădejde-n viitor scapă-mi sufletul din flăcări nu lăsa aici să mor ori îmi vindecă iubirea ori mă fă s-o uit de tot că nici viaţa şi nici moartea s-o mai duc aşa - nu pot!