Iubirea mea Iisuse era
Iubirea mea Iisuse era atît de sus
că soarele ei dulce părea că n-are-apus
că cerul ei cel tînăr pe veci va fi aşa
- de ce-a putut o clipă să-i fie-atît de grea?
Ce scump e vasul unic cît este-ntreg şi sfînt
dar ce preţ să mai aibă cînd zace spart şi frînt?
priveşti amar la cioburi cu sufletul zdrobit
- de ce-a putut o clipă să-i pună-aşa sfîrşit?
Ce plin mi-era seninul de aur străveziu
cînd dulce Porumbelul venea în zbor zglobiu
purtînd frunzuţa verde spre unde-L aşteptam
- de ce-a putut pe-o clipă să piardă sfîntul ram?
O, zbor frumos, cum oare te-ai frînt de-odată-aşa,
o, tînără Lumină, ce-i noaptea asta grea,
o, unică Iubire de ce te-am prăbuşit?
- mai vindecă-le-odată Cuvîntule Dorit!