Nu mai sânt comori

Nu mai sînt comori pe lume ca cereasca părtăşie care-atît de strălucită Tu Iisus mi-ai dat-o mie. Ce-ar mai fi Iisuse oare din comorile minunii ca sărutul Tău pe lacrimi din fiorul rugăciunii? Unde-s oare-n lumea asta stări mai binecuvîntate ca-n lumina-mbrăţişată de cununi împreunate? Unde-s legăminte nalte pîn-la cele şapte stele înălţate printre îngeri cum sînt cele ale mele? Unde-i jertfă-atît de sfîntă cu-aşa foc împreunată din cîntări atît de limpezi cum e cea-n iubire dată? Doamne, ţine-mi-le sfinte şi curate pîn-la Tine iar acolo le-mpreună cu miresmele-Ţi divine...