Doamne, starea asta

Doamne, starea asta tristă nu-mi lăsa pe totdeauna nu-mi îndepărta iubirea şi nu-mi despărţi cununa nu lăsa să mă zdrobească muntele ce-l port de-o vreme nici pustiul să-mi înghită duhul meu ce-nfrînt se teme. Doamne, nu lăsa cuvîntul ce sînt azi silit a-l spune peste mine multă vreme felu-i mincinos a-şi pune nici lăsa iubirea falsă şi silită şi amară să-mi pătrundă şi-năuntru din umblarea dinafară. Doamne, nu-mi lăsa viaţa mult în tină şi-n minciună nici pe faţă mult minciuna zîmbet prefăcut să-mi pună nici iubirea mea cea sfîntă să-mi tot plîngă tăvălită numai ca să fie-o clipă de furtuni adăpostită... Doamne, nu lăsa ca taina cea cu Tine-mpreunată s-o aduc întruna jertfă sîngerînd îndurerată nici să-mi cumpăr tot cu preţul cel mai greu de zvîrcolire orice scurtă şi pîndită clipă rară de iubire. Ci Te-ndură Doamne-odată, Tu care-ai făcut minunea şi-mi priveşte sfîşierea şi-mi ascultă rugăciunea şi mă scapă din adîncul unde-mi arde cununia - pentru clipa trecătoare, fă să nu-mi pierd veşnicia!