De câte ori gândesc

De cîte ori gîndesc că pleci Iisuse de la mine mă tem că n-ai să uiţi în veci păcatul meu, spre Tine. O, ştiu că nici uşor n-a fost nici vrednic de iertare nici cel făcut în zi de post nici cel din sărbătoare... Mă doare-adînc şi nu-ndrăznesc nici să mă uit spre Tine şi plîng de stau să-nnebunesc cînd văd că fugi de mine... De cîte ori Te văd c-ai vrea să mi Te duci departe aş vrea să mor, - decît aşa mai bine orice moarte. Pămîntul de s-ar despica ori cerul lîngă mine mult mai uşor mi s-ar părea ca a fi rupt de Tine. Rabd orice chin - chiar ars de viu în flăcări şi suspine să mor aici, dar să Te ştiu Iubit Iisus - cu mine...