Doamne, ştiu
Doamne, ştiu că toate vor sfîrşi curînd
- nu-mi lăsa credinţa să mi-o pierd răbdînd
nu-mi lăsa iubirea să mi-o schimb căzînd
nu-mi lăsa viaţa să mi-o ard, uitînd...
Doamne, ce străine-s toate-n jurul meu
de n-ai fi cu mine, ce m-aş face eu!
ţine-mi trează grija de-a veghea mereu
pînă ce-o să treacă valu-acesta greu.
Doamne, cît de greu e lanţu-n care zac
mă-ngrozesc de mine ce-am ajuns să fac
sufăr - şi la toate trebuie să tac
şi ce greu îmi vine să mă tot prefac.
Doamne, pînă unde să mai pot aşa?
- scoate-mi din strîmtoare calea asta grea
ai odată milă de iubirea mea
nu mai pot viaţa să-mi trăiesc aşa.
Doamne, pînă ţine acest drum amar
fă să nu se stingă al credinţei far
fă să-mi ardă verde focul pe altar
ca să nu-mi rămînă jertfa în zadar.
Doamne, doar nădejdea mi-o mai pot ţinea
să nu mor în starea şi-n ruşinea grea
- nu-mi lua iubirea, nu pot fără ea
dac-o iei, o Doamne, ia-mi şi viaţa mea!