De la iesle pân la Cruce
De la iesle pân la Cruce,
cât amar, cât suflet frânt,
ce alean, ce milă dulce,
de-a putut din Cer aduce
pe pământ, pe pământ!
De la staul la Golgota,
jalea cum să Ți-o cuprind?
Trist privea spre Cruce, bolta,
munții grei porneau revolta
clocotind, clocotind!
De pe fân și pân la cuie
numai răni și vânătăi,
ce cuvinte pot să spuie
cum plângeai pe-o cărăruie,
pentru-ai Tăi, pentru-ai Tăi!
Din Egipt în Ghetsimanii
numai drum și privegheri,
Te pândeau mereu dușmanii
până n-au mai fost Betanii,
nicăieri, nicăieri!
De la iesle pan la mine
Câte lacrimi, câți martiri!
Unde voi găsi suspine
Doamne, să-ți aduc depline
Mulțumiri, mulțumiri!