Dumnezeule-al Iubirii

Dumnezeule-al Iubirii ce iubire mi-ai dat mie mai frumoasă ca o sută şi mai dulce ca o mie şi cum trebuia, ca ochii şi mai scumpă să-mi rămînă - şi-a ajuns să mi-o zdrobească patima-ntr-o săptămînă... Ce-adevăr, cum n-a fost altul mai înalt şi mai fierbinte mi-ai dat mie-n stări şi-n lacrimi cum nici n-au mai fost de sfinte şi cum trebuia să sufăr pentru el orice durere - şi-a ajuns să mi-l zdrobească o clipită de cădere! În ce stări, ce legăminte între îngeri şi-ntre stele cum nici soarele, nici luna n-au văzut, - erau a-mele, şi cum trebuia să-mi ardă inimii în veci curate - şi mi le-am călcat, şi Martor Doamne, Tu-mi erai la toate!...