De unde vii?

De unde vii tu Soare ce-mi umpli dintr-o dată întreaga încăpere a sufletului meu, de parcă n-a fost noapte, nici iarnă niciodată? - din Patria Iubirii, trimes de Dumnezeu! De unde vii tu Înger al Tainei şi-al Iubirii punînd cununi de raze pe fruntea mea cu spini de parcă n-a fost chinul nici plînsul despărţirii? - din Patria Luminii, trimes de Ochi Divini! De unde vii tu Cîntec cu susur şi răcoare şi lină unduire de zîmbet şi de vis, de parcă n-a fost vuiet şi larmă şi dogoare? - din Lacrima Tăcerii prin Cerul cel Deschis! De unde vii tu sfîntă şi dulce Bucurie întinerind în mine trăirile de Sus, de parcă n-a fost jale şi nor şi văduvie? - din taina Rugăciunii, trimisă de Iisus! O, unică iubire rămîi-mi neplecată că-n tine le-am pe toate ca un avut divin - cînd şi tu te vei duce îmi rupe dintr-o dată şi ultimele fire în care mă mai ţin!