Tot mai ne-nţeles
Tot mai ne-nţeles îmi pare
că-mi tot mustri calea rea
de ce nu mă laşi Iisuse
să mă duc cum vreau pe ea
dacă trebuie să umblu
printre spinii unde sînt
vezi că nu mai pot cu Tine
să-mi ţin pusul legămînt!
De ce să nu stai cu mine
dacă vezi că eu pot sta
şi cu Tine şi cu lumea
şi cît de uşor e-aşa!
e aşa plăcută viaţa
să slujeşti la doi stăpîni,
dacă astăzi îmi e bine
ce-mi mai pasă ce-o fi mîini’?
... Vai, aşa se poate-ajunge
să gîndeşti cînd cazi din har,
prăbuşirea asta merge
pînă-n iadul cel amar
dacă nu vine-o minune
ori o lovitură grea
pînă-n iad nu se trezeşte
cel care-a ajuns aşa!