O, să mai am
O, să mai am o dată
acele stări de har
în care fericirea
nu-mi mai avea hotar,
în care printre îngeri
ca printre fraţi cîntam
- o, orice preţ pe lume
aş da să le mai am!
Iisuse, du-mă iar
în starea cea de har
din care să mă iai
apoi la Tine-n rai.
Atunci neprihănirea
mi-era firesc veşmînt
mi-era la fel iubirea
şi-n suflet şi-n cuvînt
lumina curăţiei
mi-era pe orice zări
şi Tu veneai spre mine
pe sute de cărări.
Blîndeţea cea mai dulce
îmi umezea-n lumini
şi cerul nopţii mele
mi-era un cîmp de crini
şi-n orice rod spre Tine
un drag sărut nălţam
- o, stări cereşti, viaţa
mi-aş da să vă mai am!...