Ce singur sânt!

Ce singur sînt, ce singur Iisuse, fără Tine mi se topeşte-n lacrimi tot sufletul din mine şi ca-ntr-o mare moartă mă tot scufund întruna simţind că-s dat la moarte aici, pe totdeauna... O Domnul meu, o Domnul meu ce mai pot face eu - decît să strig mereu o Doamne dac-ai vrea - s-auzi durerea mea mai iartă-mi vina grea... Ce singur sînt Iisuse ce-nchisă-i orice zare privesc şi-n nici o parte nu văd nici o scăpare şi strig - şi de niciunde nici un răspuns nu-mi vine - Iisus, şi arde-n flăcări tot sufletul din mine... Ce singur sînt... ai milă de viaţa mea zdrobită de-a mea singurătate de vina-mi neplătită... - ştiu că mi-adînc păcatul mai greu ca fundul mării dar ştiu că şi mai mare Ţi-e dragostea iertării!