O, nu-i uşor!

O, nu-i uşor Iisuse să sufăr şi să tac cînd mi-aş striga durerea ca tunetul de tare dar din mormîntul vinei în care plîng şi zac n-aş vrea să-Ţi cer Iisuse nimic decît iertare. Iertare pentru gîndul temut şi îndoit cel încolţit din duhul ne-ncrederii în Tine cînd în adînc, cu-ndemnul viclean m-am învoit şi mi-am robit fiinţa nădejdilor străine. M-am îndoit Iisuse de drumul Tău curat şi de puterea-Ţi care n-ar şti cum să-mi ajute şi-atunci înşelătorul lumina mi-a furat tîrîndu-mă în bezna acestei temniţi mute. O, Tu Liberatorul Puternic şi Milos al tuturor acelor ce zac în vreo-nchisoare ai milă şi de mine căzut atît de jos desferecă-mi iubirea şi lasă-mi-o să zboare! Şi lasă-mi-o să zboare din nou la Ţărmul Sfînt la care fericirea mi-o-mbrăţişa curată cînd lacrimile tainei sfinţeau un legămînt cu mii de juruinţe să nu-l calc niciodată...