M-am obişnuit cu Tine
M-am obişnuit cu Tine
că mă ierţi oricînd greşesc
şi-acum iată ce păcate
am ajuns să făptuiesc.
Am văzut c-a Ta iubire
lacrimile mele-o-nfrîng
şi-am ştiut că orice vină
ai să-mi ierţi cînd vezi că plîng.
Doamne, dar ce vinovată
e făţărnicia mea
care plînge de-orice dată
să-i ierţi orice vină grea.
Doamne, unde voi ajunge
tot făcînd ce fac acum
cînd cu plîns, cînd cu păcate
- dar pe-al neascultării drum!
N-o să se răzbune oare
cîndva dureros şi greu
vinovata mea umblare
înşelînd pe Dumnezeu?
Drag Iisuse-al meu, ai milă
scapă-mă de tot ce fac
să nu mă trezesc în focul
de-unde nu-i scăpare-n veac...