Ce departe eşti

Ce departe eşti de mine dusă bucurie dulcea cale către tine nimeni nu mi-o ştie ochiul nu mi-o mai desprinde pasul n-o mai cată mîinile n-o pot cuprinde - şi-mi rămîi uitată. O, de ce-am lăsat eu oare spinii s-o astupe şi-ale-nstrăinării gheare să mi-o poată rupe şi-amăgirea s-o sfîşie şi-ndoieli s-o-nşele - o frumoasa bucurie a credinţei mele. Doamne, dacă marea-mi vină poţi să-mi ierţi vreodată că pe-o dragoste străină mi-am dat cea curată şi cu preţul vieţii numa mi-aş primi iertare - iată Doamne chiar acuma a mi-o da-s în stare!