Cu haina iubirii s-acopăr mereu
Cu haina iubirii s-acopăr mereu
Pe cel dezgolit de ispită,
Și greu sa nu-l judec în cugetul meu,
Rostind o sentință grabită.
Refren:
Iubirea, Iubirea,
Să-mi umple de-a pururi trăirea.
Iubirea, Iubirea,
Plinească-și în mine menirea!
Nici piatra osândei cea rece și grea
În mine s-o am ridicată,
Ci dragostea dulce cu focul din ea
Să facă deplin judecata!
Iar sabia sfânta-a dreptății de Sus
Nicicând sa n-o scot cu grabire,
Ci pururi să-nvăț de la Domnul Iisus
Dreptatea nascută-n iubire.
Cu plugul iubirii să scot ne-ncetat
Păcatul cu-a lui rădăcină,
Că-n dragoste sufletul este curat,
Prin ea se păstrează-n lumină!
În rani de păcate sa torn nesfârșit
Balsamul iubirii divine,
Căci dragostea-i semnul că Domnul slăvit
Născutu-m-a nou dintru Sine!