E timp sortit

E timp sortit la toate - şi toate cîte sînt şi-au vremea lor, prin Voia Eternului Cuvînt e-un timp şi pentru cîntec, e-un timp şi pentru plîns e timp de semănare şi e un timp de strîns şi cel ce cîntă-n vremea cînd s-ar cădea plîngînd va plînge pe vecie în flăcări - prea curînd. E timp pentru iubire - şi dacă nu ţi-l ştii rămîi în gheaţă singur cu anii tăi pustii e timp pentru-mpăcare - şi dacă nu-l săruţi rămîi în flăcări singur cu anii tăi pierduţi cel care tace-n timpul cînd e de mîngîiat o să culeagă lacrimi şi zbucium necurmat. E-un timp de mîntuire - şi dacă-l tot amîi soseşte grabnic moartea cînd fără ea rămîi e-un timp şi pentru moarte, dar cînd ajungi să-l vezi a şi sosit trezirea că-i prea tîrziu să crezi cel care tot amînă îl prinde un apus cînd vede harul unic pierdut pe veci şi dus. O, este-un timp la toate, - ai şi tu timpul tău ca să te-ntorci la Domnul, rupînd cu tot ce-i rău, prilejul mîntuirii e numai azi, să ştii nu-l amîna, căci mîine poţi prea tîrziu să vii cel care tot nu vine atunci cînd e chemat cînd ar voi să vină se va trezi-alungat!