Ca o mare furtunoasă

Ca o mare furtunoasă, Doamne, ne-a fost viaţa numai rane ne-a fost trupul, numai lacrimi faţa numai singuratici paşii, numai rece locul - numai în cuptorul Crucii ne-a fost dulce focul. Ţine-mă mereu Dulce Dumnezeu lîngă Sînul Tău pînă voi gusta fericirea mea la Inima Ta. Nu e loc mai sfînt ca rugul arderii-n răbdare pentru slava şi izbînda vieţii viitoare şi nu-i stare mai cerească în această lume decît cu Hristos pe Cruce, pentru Sfîntu-I Nume. Fie cît de furtunoasă şi de grea viaţa, vrem să trecem drepţi prin toate către Cer cu faţa fericiţi mărturisindu-L pe Hristos prin Cruce - nu-i alt drum mai drept, la ceruri să ne poată duce...