Când eşti trimes... - 2

Cînd eşti trimes să cauţi pe alţii şi să-i aduci la Dumnezeu atunci şi-n fruntea lor se cere, şi-n urma lor - să fii mereu să fii şi-n frunte îndrumîndu-i şi-n urmă să-i ajuţi pe toţi - stăpîn, poţi fi oricum la oameni, - părinte doar aşa le poţi. Cînd eşti trimesul mîntuirii, atunci tu trebuie să ştii să treci prin tot ce-ai tăi pot trece - de la bătrîni - pîn-la copii şi-n orice stări pot ei s-ajungă, tu să le simţi şi să trăieşti ca de la starea lui, pe-oricare spre Dumnezeu să-i străluceşti. Să fii mai nalt ca cel mai vrednic şi mai prejos ca cel mai mic să fii desăvîrşit cu-un meşter şi-ncepător cu-un ucenic să poţi să-nveţi pe-un sfînt lumina, să poţi să gemi cu-un păcătos de la nivelul său pe-oricare să-l nalţi mai sus, pîn-la Hristos. Să ştii trăi şi-n stări înalte cum numa-n ceruri se trăiesc şi-n stări ce pot trăi doar porcii, în cel mai josnic fel lumesc să cînţi cum numa-n rai se cîntă, să plîngi cum plîng doar cei din iad spre-a da avînt la cei ce zboară spre-a da curaj la cei ce cad. Nu poţi fi prieten şi părinte şi frate şi îndrumător cînd nu poţi să te faci asemeni cu suferinţa tuturor ca de la starea lui pe-oricare pîn-la Hristos să-i duci pe toţi - orice poţi fi oricînd la oameni părinte doar atunci le poţi!...