Dragoste necredincioasă

Dragoste necredincioasă, cît te-am preţuit odată cîte flori ţi-am strîns din lume, chiar cu inima-nspinată am mers mii de căi spre tine cu picioare-nsîngerate şi ţi-am plîns atîtea lacrimi de mi-s genele uscate. Dragoste necredincioasă, ce comori ţi-am dat eu ţie ce frumoasă-mpărtăşire şi ce sfîntă prietenie şi-n ce-ncredere deplină taina mea ţi-am dat-o toată nimenea atît cît mine nu te-a preţuit vreodată. Dragoste necredincioasă, - nu ştiu ce-aş fi fost în stare să pun preţ că niciodată n-ai să fii nepăsătoare mi-am pus pentru tine cinstea şi credinţa şi viaţa - şi-astăzi cît de sfîşiată mi-ard şi inima şi faţa! Dragoste necredincioasă, de ce-ai înşelat credinţa, de ce-ai întinat iubirea şi-ai trădat recunoştinţa? şi cum ai putut fi-n stare să ridici călcîi de iudă înspre cel ce ţi-a dat ţie pîinea lui de lacrimi udă? Teme-te de focul veşnic ce-o să-ţi ardă gura care întinează nume sfinte cu cuvinte-njositoare teme-te de Judecata ce-ţi va da grozava plată ce răzbună totdeauna sfînta dragoste-nşelată!