Când cuvântul tău
Cînd cuvîntul tău e soare strălucind pe-un larg întins
rodul lui e bucurie peste-al inimii cuprins.
Cînd cuvîntul ţi-e chemare plin de flacără şi zel
rodul lui e mîntuire pentru toţi cîţi vin prin el.
Cînd cuvîntul ţi-e cîntare cu înalt şi drag fior
rodul lui este iubirea cu un sfînt şi tainic dor.
Cînd cuvîntul ţi-e putere aprinzînd altare vii
rodul lui e rîu de lacrimi înverzind cereşti cîmpii.
Cînd cuvîntul tău e taină peste sufletul ales
rodul lui divin e-n toate adevărul înţeles.
- Doamne, cît de multe feţe ar avea Cuvîntu-Ţi Sfînt
pentru cine le priveşte toate strălucite sînt!