Tu uiţi acum
Tu uiţi acum şi unde-ai fost şi unde vei fi-odată
de-aceea inima ţi-e-atît de grea şi de-ntristată
dar nu uita, o nu uita că Domnul tău e Mare
şi cum S-a îndurat atunci, - mai poate-avea-ndurare.
Tu uiţi acum c-ai fost sărac - şi poţi să mai fii iară
de-aceea-ţi legi inima ta de-averea care zboară
dar nu uita, o nu uita, că toate sînt deşarte
ci caută-l pînă-l poţi avea avutul fără moarte.
Tu uiţi acum c-au fost dureri - şi poate-au iar să fie
de-aceea-mbeţi inima ta cu-a lumii veselie
dar nu uita, o nu uita ce lungi dureri te-aşteaptă
şi pînă poţi, cărarea ta spre ceruri ţi-o îndreaptă.
Tu uiţi acum credinţa cea dintîi şi cea din urmă
de-aceea azi inima ta cărări străine scurmă
dar nu uita, o nu uita, - credinţa-i numai una
cine-a pierdut-o, e pierdut şi el pe totdeauna.
Tu uiţi acum că ai avut un Dumnezeu şi-o mamă
de-aceea inima ta rea nimic nu ţine-n seamă
dar nu uita, o nu uita că cel ce nu le are
amar le va striga-n zadar în veşnica pierzare!