O, Adevăr, ce greu eşti
O, Adevăr, ce greu eşti astăzi pentru atît de multe frunţi
că mulţi nu pot să te ridice nici pîn-la perii cei cărunţi
şi pier prin mlaştina minciunii întunecaţi şi otrăviţi
ei care-ar fi putut prin tine să fie-atît de străluciţi.
O, Dragoste, şi tu ce grea eşti, că multe inimi pînă mor
nu izbutesc să te ridice nici pîn-la jumătatea lor
şi pier în viermăria urii şi-n cel mai fioros gheţar
ei care-ar fi putut prin tine să guste-al cerului nectar.
O, Adevăr, oriunde Te-aflu îmi eşti ca soarele cel drag
mereu spre Tine-ntorc privirea ca după cel mai dulce steag
de Tine mi-am legat viaţa pe veci,
de-aici şi pînă-n cer
învăţătura Ta s-o dărui - şi-nţelepciunea Ta s-o cer.
O, Dragoste, - oricînd mă afli îmi vindeci cîte-o rană grea
şi-n cea mai dulce-mbrăţişare cuprinzi singurătatea mea
tu te-ai legat de-a mea viaţă, pe veci
de-aici şi pînă-n cer
înlăcrimarea mea ţi-o dărui şi sărutarea Ta Ţi-o cer...