Eu nu-mi voi urî

Eu nu-mi voi urî durerea ci-o voi binecuvînta căci ea m-a făcut, cu lacrimi eu să pot acum cînta şi ea m-a-nvăţat să aflu, să aleg şi să pătrund Adevărul şi Iubirea care-n Jertfă se ascund... Eu binecuvînt durerea, căci în sfîntul ei cuptor mi-am primit, trimis din ceruri cîntecul nemuritor şi numai arzînd acolo mi-am împreunat divin inspiraţia cu harul şi furtuna cu senin. Eu îi mulţumesc durerii că m-a învăţat s-aştept vremea care-aduce-odată răsplătirea celui drept ca şi vremea ce zdrobeşte pe-ngîmfat şi mincinos şi să ştiu că vremea asta n-o prea-ntîrzie Hristos! Eu îi datorez durerii o recunoştinţă-n veac că m-a învăţat Cuvîntul cum să-L spun şi cînd să-L tac că m-a dus să aflu taine care zac cel mai afund şi-adevărul care-n suflet cei mai mulţi viclean l-ascund. Eu voi mulţumi de-a pururi Dumnezeului Slăvit că în felul cel mai crîncen mi-a dat tot ce-am suferit că-n văpaia cea mai albă mi-a-mbrăcat al slavei in - numai ce-am creat acolo are-n el ceva divin...