Samariteanca

Când Iisus de prin Iudeea Mergea iar în Galilea În drumul spre țara Sa Prin Samaria trecea. În Samaria a sosit La Sihar El s-a oprit Lângă drum la o fântână Pentru un ceas de odihnă. Atunci a venit să-și ieie Apă-n vas și o femeie. Vasul plin când și l-a scos ”Dă-mi să beauî, a zis Hristos. Ea-L privește cu mirare. Cum ceri mie apă oare? Tu fiind de neam iudeu, Iar samarineancă eu. Femeie de-ai fi știut De băut cin-ți-a cerut Tu-I dădeai, iar El ție ﬁi-ar fi dat din Apa Vie. Fântâna-i adâncă tare Nu știu cum ai fi în stare Apă Vie să ne dai, Sau puteri mai mari Tu ai? Decât Iacob cel bogat Ce fântână ne-a lăsat Dintru care apă beau Și-ai lui fii pe când trăiau. Cine bea din Apa Mea, Niciodată n-o-nseta. Ea se face un Izvor De Viață curgător. Doamne, zise atunci femeia, Dă-mi să beau din Apa ”ceea Să nu mai alerg mereu Și să scot de-aici cu greu. Iar Domnul I-a cuvântat: Vino cu al tău bărbat. N-am bărbat, dânsa I-a spus. Știu, răspunse blând Iisus. Cinci avuși, pe care-l ai Nu-i bărbatul tău, așa-i? Doamne, cum de nimerești? Tu pesemne proorocești. Știu că va veni pe lume Mesia Iisus, anume Care multe ne-o învăța Nu ești Tu Iisus cumva? Iisus blând la ea privește. Eu sunt, Cel care-ți vorbește. Atunci vasul și-a lăsat Și-n cetate-a alergat. Pe toți câți îi întâlnea Despre Iisus le forvorbea. Doamne dă-mi din Apa Ta, Din Împărăția Ta.