Am tot strigat, - de când tot strig, îmi e și greu să tot mai spun
Am tot strigat, - de când tot strig, îmi e și greu să tot mai spun,
dar strig, că știu că vine ziua să știți că n-am fost eu nebun.
Am tot chemat, - de când tot chem, și ură poate că-mi purtați,
dar chem, căci știu că vine ziua când veți striga înspăimântați.
Am tot mustrat, - de când tot mustru, e tot mai gol în jurul meu,
dar tot nu tac, căci vine ziua cu blestemul lui Dumnezeu.
Am tot venit și tot mai vin, să spun că este încă har
și spun, că știu că vine ziua cu plâns și țipăt în zadar.
Am tot înștiințat - și mai răbdați-mi să vă-nștiințez,
căci știu ce-aproape este ziua cu-nfricoșatul morții crez.
Veți face și-acum tot ce vreți, cum ați făcut și pân-acum
dar scumpul mântuirii preț amar se va plăti cu scrum.