Brațe tari ca ale Tale, Dumnezeul meu Preasfânt
Brațe tari ca ale Tale, Dumnezeul meu Preasfânt,
nu sunt nicăieri asemeni nici în Cer nici pe pământ.
Ele-mi țin ființa-ntreagă mai statornicită-n har,
de nu poate să mi-o smulgă, duh vrăjmaș și vânt hoinar.
Ochi pătrunzători de taine ca ai Tăi, nu sunt nicicând,
ei cunosc adâncul vieții și izvoru-oricărui gând.
Sub lumina lor cea blândă mă păstrez neîncetat,
de nu poate să mă smulgă șarpele înveninat.
Inimă mai iubitoare, ca a Ta, o, unde-ar fi ?
Simțul, clocotu-i nu-i prinde, mintea nu-l poate gândi.
Cu încredere adâncă, capu-mi plec pe pieptul Tău...
De aceea nu mă smulge nici ce-i bine, nici ce-i rău.
Glas duios și mai puternic și de Adevăr mai plin,
ca al Tău nu-i nici acuma, nici în vecii care vin.
El aduce mângâiere, vieții mele, pe-orice drum,
de nu poate să mi-o smulgă încercările de-acum.
Față mai strălucitoare ca a Ta, Stăpân Ceresc,
Bunătate mai întreagă unde oare să găsesc ?
M-alipesc de Tine-n totul, Tu ești adăpostul meu,
slavă, slavă, slavă Ție, Veșnicule Dumnezeu !