Ce trist mi-e sufletul Iisuse privind la ziua ce-a sfârșit
Ce trist mi-e sufletul Iisuse privind la ziua ce-a sfârșit,
Știind că astăzi pentru Tine așa puțin m-am ostenit.
Puteam cu drag să fac un bine,sarmanului în drum căzut
Cerșind de foame-un colț de pâine,puteam...dar Doamne n-am făcut!
Puteam să-i dau un strop de apa cu milă celui însetat,
Oprit in fața porții mele puteam să-i dau dar nu i-am dat!
Puteam deschide ușa casei orfanului ce mi-ai trimis,
Să-i dau o haina-n loc de zdrențe puteam dar...Doamne n-am deschis!
Puteam să-ndur ocara celui ce-mi tot striga că-s vinovat,
Sa-l iert și să-i raspund cu milă puteam...dar nu l-am îndurat!
Iar la sfârșitul zilei Doamne,îmi plange sufletul durut,
Puteam să fac măcar un bine,dar vai!!!...Iisuse n-am făcut!
Mă prabușesc Iisuse Doamne sub Crucea Ta ingenuncheat,
Și strig cu lacrimi;..dă-mi iertare!!!..că-s vinovat,că-s vinovat!...Amin.