Nu lasa Iisuse Oastea Ta înfrântă
Nu lasa Iisuse Oastea Ta înfrântă
De vrăjmașul Goliat și de-ai săi dușmanii,
Căci e ne'nțeleasă și de mulți gonită
Frontu-i rupt sărmanul,de atâția ani.
Nu mai este-n frunte un Gornist să sune
Cei rămași pe cale,rătăcesc mereu,
Nu mai este-un Trifa care să-i adune,
Nici un Dorz, să-i strângă lângă Sânul Tău.
Cei rămași să ducă Steagul mai departe
Se opresc ades în drum nepăsători,
Iar acei ce-n urmă după ei porniră
Sunt învinși de dușmani și de tradători.
Veștile-adunate de pe front sunt rele
Mulți răniți pe cale,alții morți de tot,
Prea puțini rămasa-u cei ce stau în frunte
Și ades sărmanii cad caci nu mai pot.
Dușmani înăuntru,dușmani de afară
Trădători din mijloc trag mereu de ea,
Nu mai este Apă și nici Duh pe Moară
Dar Te-ndură Doamne, caci e Oastea Ta.
Pune-n frunte altul,steagul sus să-l țină
Un Gornist Statornic și neobosit,
Lângă el alături Oastea să revină
Numărul să-i crească, zilnic înmiit.
Tu așa promisa-i caci a Ta e Oastea
Și Tu o vei duce tot mai sus mereu,
Dacă-n ea ostașii vor rămâne vrednici
Birui-vor pururi, lângă Steagul Tău.
Amin.