O Doamne m-ai aduți aminte
O Doamne m-ai aduți aminte,
de cei ce duc în viată-o cruce,
prea grea și prea apăsătoare
și-ajută-i ca s-o poată duce.
O Doamne m-ai aduți aminte,
de sufletele singurate.
Ce caută căile iubirii,
și n-au pe nimeni să le-arate.
O Doamne m-ai aduți aminte,
de cei ce duc poveri prea grele.
Și-ajută-i să le poată duce
sprea nu cădea zdrobiți sub ele.
Pe-acei ce-și scaldă perna-n lacrimi,
și pâinea-n lacrimi și-o mănâncă
ajutăi Tu ia tot amarul,
și fii al Mântuirii Stâncă.
Nu le lăsa singurătatea,
prea grea și prea apăsătoare.
La toti acei ce n-au pe lume,
nici sprijin nici ajutorate.
Și fă-le parte tuturora,
de harul Sfânt al Mântuirii
ca pentru tot ce duc aicea,
S-ajungă-n cerul răsplătirii!